Urmarind un hot II

            A doua zi, am o indigestie urata si dorm pana la ora doispe. De fapt, doar ochii mei mint ca dorm. Astept inca doua ore pana cand pleaca mama. Dupa ce cheia se aude de doua ori scartaind in broasca, in casa ramane o liniste surda; doar respiratia lui Ralf se mai distinge greoi in sufragerie. Pe frigider a mai ramas o pereche de chei. Arunc pe mine un tricou verde, ramas pe spatarul scaunului de la birou si o pereche de pantaloni. Imi indes picioarele in tenisi si plec. Ma duc spre Brancoveanu 16,  unde se afla si libraria in care uneori imi  omor timpul ramas liber, rascolind printre rafturi si ducand la disperare vanzatoarele care sfarsesc prin a tranti usa dupa mine, ,,...ori cumperi, ori pleci!''. Fireste ca plec, dar a doua zi intru pe fereastra.

          Astazi ocolesc libraria. Ma duc sa vad ce mai face doamna Mina care sta la numarul 21, peste drum.

          Sun la usa, imi deschide si ma pofteste inauntru. Imi petrec urmatoarele trei ore pe un fotoliu vechi, in fata unei mese deasupra careia se strecoara afara aburi iesiti din canile de ceai.

          Obisnuiam sa-mi petrec dupa-amiezile acasa la doamna Mina cand eram in clasa intai. Eram un copil recalcitrant, iar mama ma aducea aici in timpul in care ea era plecata de acasa. Odata era sa dau foc la casa de la aragaz, dar asta e alta poveste. Aici gaseam intotdeauna prajituri proaspete si un caine cu care ma jucam de dimineata pana seara in ciuda mustrarilor batranei. Cand reusea sa ma pacaleasca sa las cainele, ascultam povestile ei pe care si acum cred ca le scornea pe moment, pentru ca uneori nu dadea pagina timp de cinci minute.

         Imi spune acum ca, odata la patru, cinci zile, in libraria de vis-a-vis se strecoara un om care are atarnand pe unul din brate un sac. Fura carti si apoi le returneaza pe scarile librariei in urmatoarele zile. Vanzatoarele se perinda disperate in fiecare dimineata de la o casa la alta, intreband oamenii daca au vazut pe cineva, dar aceeasi informatie descurajatoare se distinge din toate partile. Unii au vazut o silueta subtire, inalta, cu un punct rosu aprins intre buze, iar altii n-au vazut nimic. 

       Pentru moment sunt complice la planurile vanzatoarelor si ale batranei de a prinde hotul. In timp ce ea imi explica cu entuziasm ce va face peste doua zile, eu aprob absenta stiind deja ce voi face diseara. Imi sorb ultima inghititura de ceai si ma ridic sa plec. Batrana se ridica si ea, mai adauga cateva cuvinte de ramas bun, iar apoi usa se inchide in urma mea.

       Pe drum se mai zaresc cateva umbre care se deplaseaza cu mers lenes de-a lungul si de-a latul strazilor. Eu nu stiu incotro sa o iau, asa ca ma asez pe marginea scarii unei cladiri apropiate. Nu stii, cititorule, cum tipa curiozitatea in spatele expresiei lancede pe care oboseala mi-a lasat-o pe chip. Vreau sa stiu cine e hotul. Cine este omul care fura chestii din librarii, in loc de fleacurile pe care le pilesc de obicei hotii de prin chioscurile mai pretentioase de pe bulevarde.

      Cerul este mazalit in rosu. Arata ca un desen de copil peste care s-a varsat intamplator un pahar cu apa. Peste o ora, in fata librariei se contureaza umbra unei siluete, purtand o haina larga, care ii acopera genunchii si un fes care ii ascunde in intuneric fata.

      O senzatie de adrenalina imi bubuie in piept, iar ochii injectati de curiozitate imi raman fixati pe omul care acum deschide usa pravaliei. A intrat. Nu ma gandesc prea mult si orbeste ma iau dupa el. Cand intra intr-o incapere alaturata incaperii principale, ma strecor in librarie. Stau inghesuita intre cateva rafturi si o floare uriasa. In cele din urma, hotul sfarsteste prin a umbla in stanga si-n dreapta prin incaperea in care ma aflu. Nelinistea incepe sa-mi de-a ghionturi puternice in stomac, dar nu ma mai pot intoarce afara pentru a o inabusi. 

      Am uitat usa deschisa. Era bine proptita in perete cand am intrat. Vrand sa ma pitesc in alta parte, cu privirea dezorientata de intuneric, ma impiedic de piciorul necunoscutului. Fir-ar.Intinde mana spre mine si ma prinde cu stangacie de brat. In urmatoarele secunde incep sa balbai o scuza cu o voce stricata de frica. Nu izbutesc sa spun mai mult decat:
-Domnule, nu e ceea ce credeti!
      Imi raspunde direct, vizibil agitat si enervat, dupa ce ma examineaza cateva secunde:
     -Nu esti copilul care pandea ieri de la fereastra?
      Nu se sinchiseste de situatia in care se afla si pare evident agasat de indrazneala mea. Nu intelege nimic din haosul de cuvinte pe care il indrug.Pare confuz. Ieri seara mi-a pus aceeasi intrebare inainte sa ma trimita acasa, ,,De ce esti aici?''. De ce ? Nu stiu. Omul asta detine atata mister agatat de carliontii stransi, incat va atrage toate fiintele infantile din jurul lui. Nu stiu de ce, dar eu mai posed si acum putin din curiozitatea puerila din anii copilariei. Ii spun ca daca ma lasa sa plec acum, il las in pace si imi tin gura.
      -Esti un om curajos, dar nu inteleg de ce te tot tii dupa mine. De unde stii unde stau si de ce esti aici? Ma cunosti macar?
      Nu era asta atitudinea la care ma asteptam de la un hot prins noaptea dand buzna intr-o librarie.
     -Nu va cunosc.
     Isi misca sprancenele pe frunte in semn de mirare si in final, isi inclina capul inainte ca si cum ar fi inteles.
     -Copila, nu ar trebui sa urmaresti necunoscuti noaptea pe strazi. Parintii tai nu stiu nimic.Copii sunt indiscreti cu totii si cauta sa-si bage nasul in oala care fierbe cel mai tare.Ceva te-a facut sa vii acolo la geam si sa te uiti inauntru.Te stiu si eu de undeva..nu-mi amintesc..Ba da, stiu!Cred ca te-am mai vazut in autobuz... Stii si tu, cand vezi o persoana de mai multe ori, ii retii infatisarea. Acum imi amintesc, ti-am simtit de multe ori privirea indiscreta si curioasa atintita spre mine. Teama de a nu fi surprinsa ti se citea in miscarile rapide ale corpului, cand imi intorceam privirea, te surprindeam miscandu-ti capul in alta parte. Deci..ce ai observat ?
     -V-am vazut de multe ori..
     -Ei bine, eu sunt Paul, cum ti-am mai zis. Tu esti..?
     -Bianca..Bianca Enache.
     Ma uit la el cu ochi mari. Ma doare si mana din cauza zgarieturilor pe care mi le-am facut cu unghia in buzunarul hainei de atata agitatie. 
     -Eu mai am ceva treaba pe aici, imi spune.
      Mai dam odata mana si plec. 
      E frig si bezna afara, iar la becurle stalpilor se astern tantarii.