Cu drag, de vânzare!

       

        Am mâinile pline de sudoare până la cot, iar din părul sucit în cârlionţi se desprinde un miros ascuţit de spirt şi vişine, Pe genunchi, o pată vişinie, uscată, mă face să-mi deschid ochii ceva mai mult, din curioziate.E sânge.Simt un spasm uşor şi rece.Mi-e frig şi nu vreau să-mi deschid ochii.Nu vreau să ştiu unde am adormit acum câteva ore sau să merg acasă.Gândurile îmi sunt încă amorţite de somn, abia se derulează, lent şi întrerupt.Îmi simt ochii umflaţi ca doua găuri pline cu mâzgă neagră până la refuz şi acoperite de o pânză.Aseară iar am adormit cu faţa în sus şi cu ochii spânzuraţi de tavan. Dar acum, în locul peretelui alb de deasupra patului se afla cerul care capătă o culoare roşiatică, aprinsă, asemenea unei farfurii murdare de resturi de ciorba de roşii.Mi-e foame şi tremur de frig.Am adormit pe o banca, într-un parc care mi-a fost la îndemână acum câteva ore.
       Aseară mi-am vândut pianul şi l-am dat pe Fox unor vecini.Plângea în fiecare zi în faţa uşii câte o oră, până adormea, credeam că o să mă îmbolnăvesc cu nervii până de Crăciun; până şi el credea că o să te întorci.Ce prost!Peretele din dormitor a ramas gol.Nu mai e veioza care statea aprinsă câte o noapte întreagă atunci când nu mai conteneam cu vorba, nici cutia cu zapadă din Bucegi pe care am strâns-o acum doi ani când am dormit în padure pentru că ne rătăciserăm.Flori nu am aruncat şi nici felicitări, pentru că noi nu ne dădeam niciodată aşa ceva.Eram nişte ciudaţi împreună.Mie îmi plăceau ţestoasele, iar ţie marea.Mai ţii minte ţestoasa pe care mi-ai facut-o cadou de Craciun şi care a dormit sub pat doua zile din cauza mea?Numai când îi întindeai tu mâna mai scotea capul afară.Dar de prima vacanţă la mare îţi aminteşti? Când am stat cu cortul o lună pe plajă pentru că ne uitaserăm banii de cazare?Atunci am mâncat prima dată guvizi, iar apoi au urmat încă vreo zece dăţi.Acum stau aici pe bancă şi recapitulez ce-am facut ieri.Nu mai e nici marea, nici broaştele, nici pianul, nici lămâiul cu care ai venit acasă fericit acum o lună declarând mândru  ''ţi-am adus o floare''.Ţi-ai uitat geaca în cuier, dar m-am decis să o păstrez pentru mi-e dragă.Nu-i aşa ca e o prostie?Mai bine vino să o iei când poţi.
      Am căutat şi prietenia noastră, să o returnez şi pe ea, dar n-am găsit-o.Şi până la urmă ce e prietenia?O cunoscusem parcă cândva, când eram mai mică, dar apoi n-am mai dat de ea..s-o fi pierdut prin mulţime.Apoi am rămas cu golul asta, că vreau să spun ceva şi n-am cui.Nevăzand pe nimeni, mă apuc de scris cuiva, nu ştiu cui, şi scriu tot despre tine.Aş vrea să mă pitesc odată în papucul unui african şi să plec departe, să nu mai am nimic de zis despre tine, să-ţi uit imaginea, iar peste ani să nu te mai recunosc niciodată.Nu ştiu nici măcar dacă e iubire sau obsesie?Probabil nu e niciuna dintre ele, e doar o nevoie de a te coase de cineva cu gândul pentru o vreme.
     Ieri am zis ca am scăpat de presiunea lor, dar aseară iar veniseră să mă roage să facem schimb.Eu le-am dat broaştele, câinele, lămâiul, fotografiile, iar ele trebuiau sa-mi dea linişte şi să plece, dar au venit mai multe şi n-am mai putut scăpa de ele.Ce-ţi mai e şi cu parşivenia asta a lor! Gânduri incomode..O sa mai dorm puţin până la prânz, poate pleacă!