Let it be

     

            Eu sunt....
            cel care l-a pierdut pe Lăbuş acum trei ani
            nemilosul care tortura pisicile de la bloc când era mic
            cel de care mama ascunde ciocolata pentru ca era să fac diabet acum doi ani
            cel care în vacanţa de vară a cazut din vişin şi şi-a spart capul în curtea vecinului
            cel căruia i s-a năzărit cu ceva timp în urmă să fie călător şi a fugit de acasă
            necioplitul care îşi înebunea bunica când era mic
            acela care a împlnit optişpe primăveri în 22 aprilie
            ...dar încă se mai uită la Chip&Dale
            acela care a ascuns un câine sub pat acum două zile
            invizibilul stângaci din a doua bancă care visează cu ochii deschişi
            acela care spune mereu ,,mâine o să fiu mai bun''
            optimistul care crede în lista lui prăfuită de dorinţe care încă aşteaptă pe birou
            risipitorul care de toţi banii işi cumpără prăjituri
            naivul care a crezut că prietenii sunt peste tot
            acela pe care mama îl aduna din ploaie când era mic
            copilul care încă uită să fie ascultător atunci când trebuie
            Eu sunt...plin de ciudaţeniile mele, de coşurile roşii de pe frunte şi de pe obraji,
            cu o adâncitură în bărbie
            cu sprâncenele rare, cafenii
            cu ochii mei negri cu priviri rătăcite
            cu zambetul meu larg
            cu mâini mici şi neîndemânatice
            Toate sunt ale mele.